Marcel Shapira lamureste unele aspecte

Marcel Shapira, liderul necontestat al masoneriei romanesti din exil, a acceptat sa acorde in 2005 un scurt interviu D-nei Miruna Munteanu, pentru a lamuri chestiunile legate de legitimitatea structurilor francmasonice aparute in Romania dupa 1990. O adevarata legenda vie, Shapira este cu siguranta vocea cea mai autorizata atunci cand vine vorba despre acest subiect atat de complex. Timp de jumatate de secol, el a luptat pentru supravietuirea unei vieti masonice romanesti in diaspora, atunci cand, in tara, Ordinul fusese interzis de puterea comunista. A fost timp de decenii, la Paris, Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu in exil pentru Romania. Acum este Suveran Mare Comandor "ad vitam" si Mare Maestru de onoare al MLNR. Este, insa una dintre verigile lantului de succesiune!

"...50 de ani am aparat Masoneria romaneasca. Era pentru mine o mostenire pe care trebuia sa o respect. Sunt cel mai in varsta - am 50 de ani de activitate - si m-am batut pentru aceasta francmasonerie pe care sunt fericit astazi sa o vad libera. Si respectata de autoritati. Mai avem astazi afaceri, dar sunt si oameni foarte bine; nu trebuie sa tinem seama de cativa escorci, fiindca in toate masoneriile din lume sunt cativa escroci. Masonii, in lumea intreaga, sunt oameni, cu toate defectele si calitatile lor. Si masoneriile au mai putin hoti decat au celelelte asociatii.
Eu sunt fericit astazi ca mi-am facut datoria. Transferul masoneriei din exil catre masoneria nationala de pe teritoriul Romaniei s-a facut in perfecta ordine. Desigur, tranzitia nu a fost usoara. A existat un om care m-a ajutat foarte mult si pentru care am o mare admiratie: Sever Frentiu. Il pastrez in inima mea. Cu el am facut unificarea celor doua Mari Loji. Am facut ceva superb impreuna."