8 ian. 2010
Calea tacerii si cautarea perfectiunii
Tăcerea ucenicului este indisociabilă de practica uceniciei şi de deschiderea către sensibilitatea iniţiatică.
"Cât nu ne înşelăm gândindu-ne că liniştea constituie neapărat deşertul, vidul, absenţa oricărei activităţi, a oricărei eaţii, într-un cuvânt, neantul! În realitate, există linişte şi linişte, şi într-o manieră generală putem afirma că există două categorii: cea a morţii şi cea a vieţii superioare. Despre liniştea vieţii superioare vorbim aici şi pe ea trebuie să o înţelegem. Această linişte nu este o inerţie, ci o lucrare intensă ce se împlineşte în mijlocul unei armonii perfecte. Ea nu este nici vid, nici absenţă, ci o împlinire comparabilă cu aceea simţită fiinţele unite de o mare iubire şi care trăiesc ceva atât de profund ce nu poate fi exprimat nici prin gesturi, nici prin cuvinte. Liniştea este o calitate a vieţii interioare."
Omraam Mikhael Aivanhov
Etichete:
calea tacerii,
discipol,
ucenicul
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu