"Francmasoneria romaneasca este un miracol". Acestea au fost cuvintele pe care Suveranul Mare Comandor C. Fred Kleinknecht 33° le-a rostit la Bucuresti…
Prin unificarea celor două Consilii Supreme de grad 33 ia naştere, în primăvara lui 1997, MLNR -Marea Lojă Naţională din România. Prea Ilustrul Dan Amedeo Lăzărescu va deveni astfel Suveran Mare Comandor ad vitam si se retrage din orice funcţie executivă, iar la conducerea noii formaţiuni vine Costel Iancu. Ceea ce s-a petrecut în 1997 este de fapt doar o unificare de faţadă, disensiunile dintre diversele grupări masonice româneşti continuând până în prezent. Încă din decembrie 1995, din Marea Lojă Naţională, nucleul principal al viitoarei MLNR condusă, la acea vreme, de Sever Frenţiu se separaseră 13 loji. Acestea s-au unit la începutul lui 1996 cu lojile de obedienţă franceză înfiinţate între timp de Dan Amedeo Lăzărescu si ia astfel naştere Marea Lojă Naţională Unită a României (MLUNR), condusă de Vladimir Boanţă. Două luni mai târziu, Boanţă trece înapoi în tabăra lui Sever Frenţiu, urmat de trei loji din MLUNR. Astfel de schimbări vor fi şi în continuare la ordinea zilei în masoneria română şi după „unirea” din 1997 vor sta la baza a ceea ce s-a numit „Districtul Transilvania”…despre care poate vom discuta mai tarziu, cand masoneria romana se va maturiza cu adevarat si isi va intelege o data pentru totdeauna universalitatea ancestrala.
S-a nascut în anul 1931, la Sacuieni, judetul Bihor. A urmat cursurile Institutului de Arte din Cluj. În 1961 devine presedintele filialei Uniunii Artistilor Plastici din Arad. A avut numeroase expozitii de grafica si pictura în tara si în strainatate. A semnat scenografia mai multor spectacole la Teatrul Mare din Arad, Teatrul Ion Creanga, Teatrul Tandarica, Teatrul Mic, Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" si Teatrul Evreiesc, Teatrul National, Studioul de film Buftea din Bucuresti, precum si la teatre din Ungaria si Norvegia, Elvetia, Canada. A realizat vitralii pentru Palatul Foisor (Sinaia), Casa de Oaspeti (Olanesti), Palatul Cotroceni si Biserica Luterana din Bucuresti. Este initiat în Francmasonerie în 1992. În 1993, participa la ceremonia de reaprindere a luminilor Marii Loji Nationale a României. În 1994 devine Maestru Venerabil al Lojii Nomine, iar în anul 1995 este ales Mare Maestru al Marii Loji Nationale din România. În 1996, realizeaza împreuna cu Fratele Vladimir Boanta unirea masonica din România. A trecut la Orientul Etern în anul 1997.
"L-am cunoscut foarte bine pe Marele Maestru Sever Frentiu. Un om mare. Daca n-ar fi murit, ar fi ajuns unul dintre marii Mari Maestri. El întelesese într-adevar totul. Pacat ca s-a dus atât de repede." (Ilustrul Frate Robert Heyat, Membru al Marii Loji din Washington DC)
Personalitatea şi opera pictorului Sever Frenţiu sunt printre cele mai complexe ale sfârşitului de veac XX. Cu o certă înclinaţie pentru scenografie, viguros creator de spaţii reale sau imaginare, Sever Frenţiu a găsit, în lumea teatrului, mediul stimulator atât de necesar imaginaţiei sale. Veşmintele bogate ale Renaşterii, arhitectura bogată a romanticilor şi poezia evanescentă a Secession-ului au contribuit la crearea unui stil, a unei personalităţi unice în arta românească.Din rigoarea unui gravor şi spiritul unui ultim romantic s-a născut opera sa de pictor şi desenator, vitraliile de o neasemuită, la noi, eleganţă şi expresivitate, tulburătoarele forme, în sticlă, create la Veneţia, ceramica şi mozaicurile, toate, purtând marca unui artist a cărui tumultoasă vocaţie nu se putea cantona într-un singur domeniu.Călătorind îndelung în ţările nordului sau sub soarele torid al Africii, Sever Frenţiu realiza o sinteză între misterul tenebros şi întinsele spaţii pierdute sub lumina crudă a soarelui pe care o plasa într-o Veneţie de carnaval, de o fabuloasă bogăţie. Între realitate şi mister, între cuvânt şi fină insinuare, în faţa unei scene sau a şevaletului, Sever Frenţiu, ultimul romantic, a dat o operă demnă de marii bijutieri ai Renaşterii.
Prin unificarea celor două Consilii Supreme de grad 33 ia naştere, în primăvara lui 1997, MLNR -Marea Lojă Naţională din România. Prea Ilustrul Dan Amedeo Lăzărescu va deveni astfel Suveran Mare Comandor ad vitam si se retrage din orice funcţie executivă, iar la conducerea noii formaţiuni vine Costel Iancu. Ceea ce s-a petrecut în 1997 este de fapt doar o unificare de faţadă, disensiunile dintre diversele grupări masonice româneşti continuând până în prezent. Încă din decembrie 1995, din Marea Lojă Naţională, nucleul principal al viitoarei MLNR condusă, la acea vreme, de Sever Frenţiu se separaseră 13 loji. Acestea s-au unit la începutul lui 1996 cu lojile de obedienţă franceză înfiinţate între timp de Dan Amedeo Lăzărescu si ia astfel naştere Marea Lojă Naţională Unită a României (MLUNR), condusă de Vladimir Boanţă. Două luni mai târziu, Boanţă trece înapoi în tabăra lui Sever Frenţiu, urmat de trei loji din MLUNR. Astfel de schimbări vor fi şi în continuare la ordinea zilei în masoneria română şi după „unirea” din 1997 vor sta la baza a ceea ce s-a numit „Districtul Transilvania”…despre care poate vom discuta mai tarziu, cand masoneria romana se va maturiza cu adevarat si isi va intelege o data pentru totdeauna universalitatea ancestrala.
S-a nascut în anul 1931, la Sacuieni, judetul Bihor. A urmat cursurile Institutului de Arte din Cluj. În 1961 devine presedintele filialei Uniunii Artistilor Plastici din Arad. A avut numeroase expozitii de grafica si pictura în tara si în strainatate. A semnat scenografia mai multor spectacole la Teatrul Mare din Arad, Teatrul Ion Creanga, Teatrul Tandarica, Teatrul Mic, Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" si Teatrul Evreiesc, Teatrul National, Studioul de film Buftea din Bucuresti, precum si la teatre din Ungaria si Norvegia, Elvetia, Canada. A realizat vitralii pentru Palatul Foisor (Sinaia), Casa de Oaspeti (Olanesti), Palatul Cotroceni si Biserica Luterana din Bucuresti. Este initiat în Francmasonerie în 1992. În 1993, participa la ceremonia de reaprindere a luminilor Marii Loji Nationale a României. În 1994 devine Maestru Venerabil al Lojii Nomine, iar în anul 1995 este ales Mare Maestru al Marii Loji Nationale din România. În 1996, realizeaza împreuna cu Fratele Vladimir Boanta unirea masonica din România. A trecut la Orientul Etern în anul 1997.
"L-am cunoscut foarte bine pe Marele Maestru Sever Frentiu. Un om mare. Daca n-ar fi murit, ar fi ajuns unul dintre marii Mari Maestri. El întelesese într-adevar totul. Pacat ca s-a dus atât de repede." (Ilustrul Frate Robert Heyat, Membru al Marii Loji din Washington DC)
Personalitatea şi opera pictorului Sever Frenţiu sunt printre cele mai complexe ale sfârşitului de veac XX. Cu o certă înclinaţie pentru scenografie, viguros creator de spaţii reale sau imaginare, Sever Frenţiu a găsit, în lumea teatrului, mediul stimulator atât de necesar imaginaţiei sale. Veşmintele bogate ale Renaşterii, arhitectura bogată a romanticilor şi poezia evanescentă a Secession-ului au contribuit la crearea unui stil, a unei personalităţi unice în arta românească.Din rigoarea unui gravor şi spiritul unui ultim romantic s-a născut opera sa de pictor şi desenator, vitraliile de o neasemuită, la noi, eleganţă şi expresivitate, tulburătoarele forme, în sticlă, create la Veneţia, ceramica şi mozaicurile, toate, purtând marca unui artist a cărui tumultoasă vocaţie nu se putea cantona într-un singur domeniu.Călătorind îndelung în ţările nordului sau sub soarele torid al Africii, Sever Frenţiu realiza o sinteză între misterul tenebros şi întinsele spaţii pierdute sub lumina crudă a soarelui pe care o plasa într-o Veneţie de carnaval, de o fabuloasă bogăţie. Între realitate şi mister, între cuvânt şi fină insinuare, în faţa unei scene sau a şevaletului, Sever Frenţiu, ultimul romantic, a dat o operă demnă de marii bijutieri ai Renaşterii.
Un adevarat renascentist cu o sensibilitate artistica deosebita. Cred ca era obseda sau poate ca chiar auzea muzica aferelor reprezentata prin perlele sau bilelele care apar mereu in arta sa.
RăspundețiȘtergere