Francmasoneria transilvana este un produs al Epocii Luminilor. Ea isi face aparitia aici la jumatatea secolului al XVIII-lea, fiind promovata, in primul rand, prin intermediul trupelor imperiale prezente in provincie si al lojilor militare create in garnizoanele acestora. Nu este deci de mirare ca masoneria a gasit cel mai fertil teren de manifestare in Sibiul german, resedinta preferata a armatei si administratiei imperiale din Transilvania. Pe de alta parte, masoneria se raspandeste prin initierea directa a unora dintre reprezentantii de frunte ai aristocratiei ardelene, in lojile din capitala imperiala.
Loja Sf. Andrei (sau Loja Sf. Andrei trei frunze de nufăr, în limba germană St. Andreas zu den drei Seeblettern), a fost prima lojă masonică din Transilvania, înfiinţată la Sibiu in Mai 1767, de către un grup de opt tineri, în frunte cu Simon Friedrich von Baussnern, reveniţi de la studiile universitare din Germania. A avut filiale în Brasov, Cluj si Alba Iulia (probabil şi Sighisoara). Loja Sf.Andrei era în contact cu lojele masonice din Bucureşti, Bucovina, Iaşi, Braunschweig, Erlangen, Hildesheim, Pesta, Praga şi Viena. A fost desfiinţată în 1790...
Activitatea Lojei Sf.Andrei s-a concentrat asupra aspectelor culturale, pe stimularea activităţii publicistice şi literare. Întrunirile aveau loc cel mai adesea în casa tipografului Hochmeister. Loja era un loc de întâlnire pentru înalta societate şi era dominată de interesele nobilimii, fiind foarte puţin receptivă la reformele iosefine, mai ales în a doua parte a domniei lui Iosif al II-lea, când a devenit făţiş ostilă noii politici. Cu toate acestea era formată din intelectuali animaţi de idei iluministe, umanitare, de toleranţă şi egalitate în drepturi. Loja îşi propunea să „înlăture contradicţiile naţionale şi religioase”, o tendinţă cu totul nouă pentru societatea transilvăneană, şi să promoveze spiritul toleranţei prin educarea plebei, să combată superstiţiile. Acţiunile lor însă aveau un impact redus asupra ţărănimii, pentru că teatrul, presa, revistele, cărţile sau colecţiile ştiinţifice care îi preocupau pe aceştia, erau în foarte mică măsură destinate maselor. Doar introducerea de metode performante în agricultură era o ţintă care viza mai mult ţărănimea. Măsurile concrete luate de Lojă în toate aceste domenii au fost superficiale şi cu impact foarte redus asupra populaţiei.
Statutele prevedeau obligativitatea pentru un membru să fi împlinit 24 de ani şi să fie liberi. În perioada în care a funcţionat, între 1767-1790, a avut în total 276 de membri, printre care se regăseau germani, unguri, greci sau români. Printre membrii ei se găseau: guvernatorul si generalul comandant ai Transilvaniei, consilieri cezaro-crăieşti, consilieri guberniali, nobili unguri, episcopi sasi, preoţi şi unii dintre cei mai importanţi politicieni. Din rândul românilor - nu puţini la număr - erau reprezentaţi Ioan Molnar Piuariu (înscris în 1781), reprezentant important al iluminismului românesc sau principele Mavrocordat. Alţi membri de seamă au fost Martin Hochmeister, Anton Joszika, Fărcaş Kemenyi, Alexandru Bethlen, Samuel von Bruckenthal sau Gheorghe Banffy.
Analiza listei membrilor a relevat faptul că dintre cei 276 de francmasoni, 147 erau romano-catolici, 73 evanghelici, 37 reformaţi, 8 ortodocşi, 2 unitarieni şi 9 de religie necunoscută. După provenienţă, 82 erau de pe Pământul Crăiesc, 72 din restul Transilvaniei, 26 din Ungaria şi Croaţia, 56 din ţările ereditare Imperiului Habsburgic şi 40 din străinătate. Din punct de vedere al status-ului social, 38% dintre membri erau funcţionari, 22% ofiţeri, 14% nobili, 11% locuitori cu drept de cetăţenie şi proprietari, 8% preoţi şi învăţători, 4% medici şi farmacişti şi 3% slujitori.
În anul 1785, Iosif al II-lea a emis o patentă prin care legifera activitatea masoneriei în Austria şi o aşeza sub controlul direct al statului. Ca urmare a acestei legi, loja sibiană trebuia să prezinte în mod regulat autorităţilor lista membrilor şi să anunţe zilele de întrunire, fapt care afecta în mod vădit caracterul secret al asociaţiei. Ca urmare au fost desfiinţate filialele şi pentru câteva luni a fost suspendată activitatea. În final, datorită mediului nefavorabil, loja masonică a hotărât încetarea activităţii in 1790.
Activitatea Lojei Sf.Andrei s-a concentrat asupra aspectelor culturale, pe stimularea activităţii publicistice şi literare. Întrunirile aveau loc cel mai adesea în casa tipografului Hochmeister. Loja era un loc de întâlnire pentru înalta societate şi era dominată de interesele nobilimii, fiind foarte puţin receptivă la reformele iosefine, mai ales în a doua parte a domniei lui Iosif al II-lea, când a devenit făţiş ostilă noii politici. Cu toate acestea era formată din intelectuali animaţi de idei iluministe, umanitare, de toleranţă şi egalitate în drepturi. Loja îşi propunea să „înlăture contradicţiile naţionale şi religioase”, o tendinţă cu totul nouă pentru societatea transilvăneană, şi să promoveze spiritul toleranţei prin educarea plebei, să combată superstiţiile. Acţiunile lor însă aveau un impact redus asupra ţărănimii, pentru că teatrul, presa, revistele, cărţile sau colecţiile ştiinţifice care îi preocupau pe aceştia, erau în foarte mică măsură destinate maselor. Doar introducerea de metode performante în agricultură era o ţintă care viza mai mult ţărănimea. Măsurile concrete luate de Lojă în toate aceste domenii au fost superficiale şi cu impact foarte redus asupra populaţiei.
Statutele prevedeau obligativitatea pentru un membru să fi împlinit 24 de ani şi să fie liberi. În perioada în care a funcţionat, între 1767-1790, a avut în total 276 de membri, printre care se regăseau germani, unguri, greci sau români. Printre membrii ei se găseau: guvernatorul si generalul comandant ai Transilvaniei, consilieri cezaro-crăieşti, consilieri guberniali, nobili unguri, episcopi sasi, preoţi şi unii dintre cei mai importanţi politicieni. Din rândul românilor - nu puţini la număr - erau reprezentaţi Ioan Molnar Piuariu (înscris în 1781), reprezentant important al iluminismului românesc sau principele Mavrocordat. Alţi membri de seamă au fost Martin Hochmeister, Anton Joszika, Fărcaş Kemenyi, Alexandru Bethlen, Samuel von Bruckenthal sau Gheorghe Banffy.
Analiza listei membrilor a relevat faptul că dintre cei 276 de francmasoni, 147 erau romano-catolici, 73 evanghelici, 37 reformaţi, 8 ortodocşi, 2 unitarieni şi 9 de religie necunoscută. După provenienţă, 82 erau de pe Pământul Crăiesc, 72 din restul Transilvaniei, 26 din Ungaria şi Croaţia, 56 din ţările ereditare Imperiului Habsburgic şi 40 din străinătate. Din punct de vedere al status-ului social, 38% dintre membri erau funcţionari, 22% ofiţeri, 14% nobili, 11% locuitori cu drept de cetăţenie şi proprietari, 8% preoţi şi învăţători, 4% medici şi farmacişti şi 3% slujitori.
În anul 1785, Iosif al II-lea a emis o patentă prin care legifera activitatea masoneriei în Austria şi o aşeza sub controlul direct al statului. Ca urmare a acestei legi, loja sibiană trebuia să prezinte în mod regulat autorităţilor lista membrilor şi să anunţe zilele de întrunire, fapt care afecta în mod vădit caracterul secret al asociaţiei. Ca urmare au fost desfiinţate filialele şi pentru câteva luni a fost suspendată activitatea. În final, datorită mediului nefavorabil, loja masonică a hotărât încetarea activităţii in 1790.
Masoneria includea, in aceasta perioada, o buna parte a elitei sociale si intelectuale a societatii transilvanene. Apetenta conducatorilor masoneriei fata de transformarea si modernizarea societatii se inscrie in climatul specific epocii iosefine, in care imparatul insusi descinde in mijlocul supusilor sai, iar oamenii de conditie modesta patrund in saloanele aristocratice sau chiar la curtea imperiala. Un astfel de exemplu a fost Horea, conducatorul rascoalei romanilor din Muntii Apuseni din 1784-1785, ale carui legaturi oculte cu personaje influente din cercul apropiatilor curtii imperiale au fost puse recent in lumina de istoricul Ioan Chindris. Potrivit acestuia, legatura dintre Horea si curtea vieneza a fost asigurata de un francmason notoriu al acestei epoci, Ignatius Born, geolog si mineralog originar din Alba Iulia, unul dintre apropiatii imparatului Iosif al II-lea. In casa lui Ignatius Born din Viena activa un cenaclu al savantilor si artistilor adepti ai reformelor iosefine, printre care se numara si gravorul Jakob Adam, autorul unor cunoscute portrete ale lui Horea si Closca. Chiar daca este imposibil de demonstrat, pe baza datelor existente, ca Horea ar fi fost mason, legaturile sale cu cele mai influente cercuri masonice din Transilvania si din Viena sunt, astazi, din ce in ce mai greu de contestat.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu