Orice virtute pricinuieşte uitarea de sine. Orice virtute, în toată măsura ei, pricinuieşte părăsirea de sine. Dar virtutea de frunte, dragostea, este cea mai deplină uitare de sine şi cea mai deplină părăsire de sine.
Uitarea de sine se preface în părăsire de sine, iar aceasta duce la viaţa veşnică.
Prin ceea ce este lung, cunoaştem ce este scurt, iar prin ceea ce este scurt, cunoaştem ce este lung. Prin mulţi ani de trudă, săturare de viaţă şi de iubire de sine, cunoaştem această scurtă, vremelnicie, iar prin scurtele clipe de virtute, cunoaştem veşnicia cea nemăsurată.
Nu poti deveni om mare, pana ce nu te socotesti mort. Nu poti deveni om mare, in nici un loc din lume si in nici o situatie in societate, in primul rand, pana ce nu te temi de tot cel ce este mai mic decat Dumnezeu, in al doilea rand, pana ce nu iubesti tot ce este mai mic decat Dumnezeu si, in al treilea rand, pana ce nu te obisnuiesti sa socotesto moartea ta ca ceva ce a fost, nu ca ceva ce urmeaza sa fie.
De plâns este omul gârbov, de plâns este omul orb. Dar nu sunt mai de plâns decât alţi doi oameni: cel care se străduieşte să-şi îndreptăţească păcatele şi cel care caută să se întărească în necredinţa lui.
Cine merge dupa soare si vede numai ceea ce-i arata soarele, acela n-a facut inca nici un pas inlautrul cercului fiintei, ci, privind puternic si mult asupra curtii din fata muzeului, a uitat sa intre in muzeu.
Cine umbla dupa soare si, razand ziua intreaga , se sprijina din trandafir in trandafir, dupa apusul soarelui se va intoarce plangand, sprijinindu-se din spin in spin.
Soarele nu descopera slovele; ratiunea ne invata sa citim cuvintele, insa numai Dumnezeu face legatura dintre cuvinte si intelesul lor.
Viata ne invata cele trecatoare, moartea intareste invatatura vietii, iar Dumnezeu inlatura amandoua invataturile.
Viata ne numara zilnic prin fapte; moartea ne ameninta zilnic cu coasa legii, iar Adevarul ne imbarbateaza zilnic: ”Nu va temeti; Eu v-am pregatit un loc de cinste mai presus de fapte si am rupt coasa legii”
Multora li se pare ca daca ar fi in alta imprejurare ar fi mai buni. Bogatului i se pare ca piedica virtutii este bogatia, saracului - saracia, invatatului - stiint, nebunului - nebunia, bolnavului - boala, sanatosului - sanatatea, iar tanarului - tineretea.
Fa binele si-l ingroapa sub piatra, iar binele isi va face limba din piatra aceea si va vesti lumii.
Daca esti in temnita pentru dreptate, toate stelele vor straluci deasupra inchisorii tale si vor lucra pentru libertatea ta.
Daca esti la spanzuratoare pentru dreptate, toate cerurirle se vor amesteca intre ele si vor lucra la prefacerea mortii tale in viata.
Fii om -este putin spus. Fiti dumnezei, zice Sfanta Scriptura. Fii om - este un tel simplu. Fiti dumnezei, acesta este telul cel mai mare. Daca veti flamanzi, nici un tel nu va va satura, in afara de cel mare. Cei ce va soptesc la ureche sa fiti oameni, de fapt va soptesc sa fiti ceea ce este prea putin diferit de ceea ce sunteti. Iar Dumnezeu, prin credinta din voi, va sopteste in taina cea mai inalta si cea mai draga: fiti dumnezei!
Si ceva mai mult si mai inalt decat acestea nici nu se poate spune. Dincolo de aceasta cuvintele se pierd, iar tacerea devine vorbitoare
Episcopul Nicolae Velimirovici
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu