Francmasoneria este in primul rând o asociaţie intre oameni liberi de toate credinţele şi din toate orizonturile sociale, bazată pe toleranţă. Ea este îmbogăţită de diversitatea confesională şi socială care se uneşte într-o cauză comună, aceea de a-şi urma calea spre auto-perfecţionare.
Pentru aceasta Francmasoneria furnizează instrumente simbolice şi tradiţionale oricărei persoane care doreşte să se perfecţioneze. Perfecţionarea se poate obţine numai prin experienţa de viaţa şi prin însuşirea unui comportament moral.
Este un ordin care permite individului să se îmbogăţească cu experienţele celorlalţi şi în faţa multitudinii de puncte de vedere, să răspundă practic, la problemele pe care epoca în care trăim le ridică. "Modernitatea" nu mai este asociată cu o idee monolitică, ci i-a în considerare complexitatea şi bogăţia diverselor noastre relaţii.
Este un pas spiritual structurat atât într-o organizaţie, cât şi într-un mod de viaţă.
Organizaţia masonică există ca să asigure libertate şi independentă în munca individului precum şi pentru a asigura sprijinul colectiv. Drumul este alcătuit din etape ce permit progresul treptat către perfecţionarea morală, sufletească şi intelectuală.
Cu acest amestec de libertate individuală şi tradiţie care ar putea părea surprinzător Francmasoneria a reuşit să supravieţuiască intactă din secolul al XVIII-lea până acum, rămânând neschimbată şi în acelaşi timp nedemodată.
O organizaţie de oameni liberi.
Pare să fie la fel de important a cultiva libertatea celorlalţi ca şi pe cea personală. In ce priveşte libertatea celorlalţi nu numai că individul îşi îmbogăţeşte gândurile şi experienţele, dar mai degrabă poate descoperi că certitudinile sale nu mai sunt atât de clare. Nu este o încercare de a obţine un anumit sincretism între religii şi umanism, ci de a fi deschis către culturile universale ce au contribuit la îmbogăţirea gândirii omeneşti. Respectând libertatea celorlalţi, individul obţine propria sa libertate, în afara oricăror alte obiceiuri, rele credinţe pe care le-a adoptat în mod inconştient.
Omul este legat de multe tradiţii naţionale şi religioase. Deci nu este o problema de negare a credinţelor, ci de a le adopta pe deplin conştient şi liber. Aceasta libertate poate fi exercitată ajungându-se până la posibilitatea de a părăsi asociaţia în momentul în care mişcarea masonica nu mai coincide cu personalitatea individului.
O cale de educaţie pentru viata.
Unitatea biologică a umanitarii presupune eradicarea rasismului. Nu exista un om superior sau inferior altuia, ci numai o mare diversitate etnică şi culturală, asociată cu diferite etape în evoluţia societarii. Fiind interdependent cu toate fiinţele din univers, de la cele mai mici până la cele mai complexe, şi fiind conştient de acest lucru, omul se simte unit cu spiritul etern, Spiritul sau Arhitectura Cosmosului, simbol al perfecţiunii fără reprezentare dogmatica.
Cuvântul "moral", despre care intr-un anumit timp s-a spus ca este dogmatic dar reabilitat astăzi in numele eticii, are mai multe înţelesuri. In calea masonica spre auto perfecţionare are un înţeles simplu şi face parte din această lucrare pentru obţinerea libertăţii, cunoscând felul în care putem pune gândurile şi acţiunile noastre în scopul unei acţiuni concertate. Acest acord este departe de a fi uşor de realizat în contextul vieţii contemporane şi necesită curaj.
O frăţie.
In căutarea auto perfecţionării este important a găsi un grup de oameni pentru a schimba idei pentru într-ajutorare şi a încercat să devii tolerant. Această frăţie este o legătură profunda care ne leagă de alţi oameni, fie ca sunt masoni sau nu.
O abordare modernă.
Omul modern trebuie să aibă o viziune globală. Trebuie să privească dincolo de barierele rasiale, filozofice şi religioase care adesea îl separă de alţi oameni. Dogmatismul în toate formele sale nu poate fi decât negativ în lumea contemporană. Francmasoneria este o experienţa care arată că universalitatea nu este şi într-adevăr nu ar trebui să fie sinonimă cu uniformitatea, ci dimpotrivă.
O educaţie spirituală.
Pentru a menţine aceasta diversitate în armonie Francmasoneria tradiţională face apel la principiul superior care depăşeşte realitatea materială, socială şi religioasă. Unii îl numesc Dumnezeu, alţii Energie, iar în masonerie se numeşte Marele Arhitect al Universului, pentru a nu intra în discuţii contradictorii. Aceasta combinaţie între credinţa intr-o fiinţă superioară, principiile morale şi metoda auto perfecţionării transformă Francmasoneria într-o abordare spirituală în sens larg.
Francmasonii lucrează împreună în loji care, la rândul lor, formează Mari Loji sau Mari Oriente. Fiecare Lojă cuprinde un consiliu şi un preşedinte (Maestru Venerabil) la fel ca în orice organizaţie. In acelaşi spirit Marile Loji au un Mare Consiliu şi un Mare Maestru. Aceasta structura nu stabileşte o ierarhie, ci o organizare. Consiliul are rolul de a coordona lucrul în loji, precum Marile Loji coordonează activităţile din loji. Pentru a fi siguri ca nici o forma de autoritate individuală autocrată să nu se formeze în cadrul ei au loc alegeri la intervale regulate pentru Consilii şi Marele Consiliu. Principiul absolut este: Masoni liberi în Loji libere aflate într-o Obedienţă Suverană pe teritoriul unei ţări. Francmasonul trebuie să se supună unui singur lucru: obligaţia pe care o are faţă de el însuşi; să lucreze pentru auto-perfecţionare în Lojă dar în afara ei în raport cu alegerea făcută, alegere pe care a făcut-o singur şi pe deplin liber, ne uitând că pe lângă drepturile ce le are în Lojă mai are şi îndatoriri ce trebuie respectate pentru ca Lucrarea noastră Masonică să nu fie perturbată.
Metoda masonică este structurata în trei sisteme de grade. Bogăţia de scenarii este imensa pentru ca individul poate avansa numai treptat, metoda masonică fiind structurată pe mai multe grade ce constituie numărul de etape care trebuiesc parcurse. Faptul ca un francmason a parcurs o etapa nu îl face superior ierarhic în fata celorlalţi care încă nu au atins-o, ci îl obliga să îi ajute să o parcurgă. Fiecare grad are invadaturile şi simbolistica sa asupra cărora francmasonul trebuie sa mediteze.
Francmasoneria nu este nici religie, nici seim-religie (cum au numit-o unii). Ea orientează individul către săvârşirea faptei bune şi îl îndeamnă să se desăvârşească perpetuu; ar putea fi, deci, definită ca o fraternitate de luptă contra răului. Tocmai pentru ca nu este religie, ea cere tuturor candidaţilor sa aibă prima piatră de temelie a fiecărui om cea pe care vine şi se consolidează temelia lucrării interioare şi a perfecţionării masonice generale, aceasta fiind credinţa într-o Fiinţă Supremă.
F.'. Lucian W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu