Iata ce spune citatul Regulament în aceasta privinta la art. 6: „Marele Maestru poate sa numeasca pe orice frate ca sa-l reprezinte într-o Mare loja sora din strainatate, de asemenea el poate numi ca membru al Marii loji Nationale din Romania, cu rangul pe care-l crede potrivit, pe orice frate desemnat ca reprezentant al Marelui Maestru al unei Mari loji sora din strainatate”. În felul acesta în fiecare organizatie francmasonica sunt prezente organizatiile straine masonice. În afara de aceste legaturi membrii din lojile unei organizatii pot vizita oricand lojile de grad egal sau inferior ale unei organizatii straine, iau parte la festivitatile lor si pot fi numiti membri de onoare ai acelei organizatii straine. Fr. Hasselbacher dovedeste în opera citata, pe baza unui vast material din arhivele lojilor germane desfiintate, ca suspendarea legaturilor între doua organizatii masonice lasa mai departe putinta membrilor din lojile unei organizatii de a vizita lojile celeilalte organizatii, numai cat aceste vizite n-au un caracter oficial, ci numai unul oficios. Masonii individuali sunt frati pe tot globul pamantesc, oricarei organizatii ar apartine. Oricarui rit ar apartine un mason, el este frate cu toti masonii de pe glob. De altfel, aceste suspendari de relatii sunt accidentale, ele nu sfarama unitatea si simpatia fundamentala, care leaga întreaga Francmasonerie universala. si se depun totdeauna cele mai mari straduinte ca aceste suspendari sa înceteze cat mai repede si unitatea sa devina tot mai stransa. Ba mai mult, aceste suspendari de relatii au loc numai între organizatiile masoneriei ioanite, a primelor trei grade. Masoneria gradelor superioare e un front unitar. Ori masoneria primelor trei grade e numai un stadiu de trecere spre cea superioara si e condusa de aceea. Deci supararile între organizatiile masonice subalterne sunt numai niste iluzii, niste concesii facute spiritului neprogresat în masonerie al membrilor inferiori, carora le place sa creada ca sunt în cearta cu masoneriile straine. Dam cateva citate în acest sens din cartea masonilor vienezi, Das Blaubuch der Freimaurerei (Viena, 1933): „Organizarea ritului scotian este foarte potrivita pentru urmarirea si ajungerea scopului sau departat. Existenta factica a unui lant mondial francmason, cel putin în cadrele ritului, este în opozitie cu organizatiile, din nefericire înca asa de neînchegate, ale francmasoneriei ioanite, care se lupta între ele din motive dogmatice – avantajul fundamental al lucrarii sale. Ritul scotian cu ale sale 36 de Supreme consilii constituie pentru toate teritoriile francmasone cu o aceeasi doctrina, un acelasi mod de a lucra, asadar unul si acelasi front unitar francmasonic. Ritul scotian este afara de aceea un pasaport catre toate atelierele corespunzatoare ale masoneriei si ofera asadar raza cea mai mare de actiune”. Sa observam ca Marea loja Nationala Romana, care are sub administratia sa gradele 1-3, este sub autoritatea Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scotian Antic si Acceptat. Între cele 36 supreme Consilii numite în cartea citata, se afla si cel din Romania si cel din Franta, autoritatea suprema a masoneriei franceze. Pentru întarirea unitatii între organizatiile gradelor inferioare lucreaza afara de amintita Asociation Maçonique Internationale cu sediul la Geneva, care întruneste Marile loji Simbolice (ale primelor trei grade), Die Allgemeine Freimaurerei liga (Afeme) cu sediul în Basel, care întruneste pe masoni individuali pentru a realiza lantul mondial al masoneriei. Aceste organizatii tin des congrese în diferite centre europene. In Fr. Hasselbacher op. cit. vol. I, p. 53-80 se gasesc multe citate de ale francmasonilor ca Masoneria este una. luam pe Marele Maestru al Marei loji din Bayreuth, prof. Blunschli care a scris în Freimaurerei Zeitung din 11.IV.1874 : „De cativa zeci de ani lojile se aduna si iau un caracter tot mai national, desi misiunea lor este internationala. De ce aceasta? Ce sens are? Caci daca francmasoneria nu are nimic cu patria, de ce se îmbraca în forme nationale? Samburele cel bun al acestei miscari este trebuinta dupa o mai mare consolidare, pentru a valorifica mai bine puterea confederatiei masonice. Însemnatatea internationala a masoneriei nu e slabita prin aceasta, dimpotriva puterea ei de actiune, eficacitatea ei devine si mai urcata”. B) Sa lamurim acum atitudinea în chestiune religioasa a Masoneriei ce se pretinde suparata cu Marele Orient Ateu din Franta. Mai întai cate ceva din „Constitutia si Regulamentul” Marii loji Nationale Romane. Observam însa ca în aceasta Constitutie si Regulament nu sunt fixate decat chestiuni formale de procedura, idealurile organizatiei, principiile ei; cuprinsul discutiilor din ateliere nu este facut cunoscut. Constitutia si Regulamentul îndruma de cate ori e vorba de o chestiune mai importanta la Marile Constitutiuni, Traditiile si landmarkurile Ritului. Constitutia si Regulamentul Marii loji Nationale nu e document pe baza caruia sa se poata spune ceva definitiv referitor la scopurile si actiunea ei, cu atat mai mult cu cat acest document însusi vorbeste de secretele masonice a caror divulgare este socotita între infractiunile cele mai grave. Ba într-un loc spune acest document: „În loji se primesc cunostintele care nu se publica nicaieri si pe care nu le putem învata decat în loja”. Dar chiar si din putinele expresii ale acestui document se poate trage o concluzie care arata suficient conflictul masoneriei cu doctrina Bisericii. E adevarat ca în art. 3 al Constitutiei, Statutelor etc. se prevede ca „nimeni nu poate fi primit în francmasonerie daca nu crede în Dumnezeu si în nemurirea sufletului”. legamintele si juramintele masonilor fata de Ordin sunt contractate pe Sf. Scriptura (p. 4). Dar în alta parte se spune: „Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu poate fi exclus din Ordin, daca crede în Marele Arhitect al Universului si practica învataturile sfinte ale moralei”. Pana aici n-ar fi nimic grav. S-ar putea spune: sunt atatea alte Societati în care nu se cere nici acest minim de credinta religioasa. Numai cat celelalte Societati au altfel de obiective economice, culturale, cata vreme Francmasoneria se socoteste daca nu un adversar al Bisericii, în orice caz un concurent al ei, cu o credinta proprie a ei. Caci iata ce se spune în pasajul citat putin mai la vale: „masonii, cele mai virtuoase elemente ale tuturor credintelor... cauta sa demonstreze superioritatea credintei pe care o profeseaza”. Asadar un francmason evreu, fara a-si însusi, prin intrarea în Francmasonerie, credinta crestina, e socotit si de francmasonii crestini ca avand o credinta superioara aceleia pe care a revelat-o Însusi Fiul lui Dumnezeu cel întrupat. În mandria francmasonilor de a se socoti deasupra crestinismului, se afla implicata negarea Divinitatii crestinismului, cea mai grava dintre erezii. Aceeasi concluzie se deduce si din alte datorii impuse masonului. Dupa ce se spune la p. 74 ca „printre noi sunt Frati de toate religiile si rasele”, la p. 75 se cere: „trebuie sa preferi pe un Francmason oricarui alt om, cand solicita, în conditii egale, aceeasi situatie”. Purtarea aceasta trebuie s-o aiba un mason nu numai fata de alt mason din tara, ci si fata de cei din strainatate, caci art. 5 al Constitutiei, Statutelor etc., p. 4 spune: „Oricarui rit i-ar apartine un mason, el este frate cu toti masonii de pe glob”. Prin urmare masoneria formeaza o confraternitate mai presus de religie, de neam si de familie. Un mason considera mai apropiat siesi pe un evreu mason decat pe un roman crestin. Prin aceasta se rupe legatura bisericeasca dintre cei care formeaza, dupa Apostolul Pavel, Trupul tainic al Domnului. Se poate spune ca masonul iese din Biserica, precum iese din comunitatea nationala. „Familia, prietenii – se spune mai departe la p. 75 – sau vecinii sa nu afle chestiuni în legatura cu activitatea francmasonica, atat personala, cat si cea colectiva”. Putem pune de pe acum întrebarea: ce rost mai are juramantul pe Sf. Scriptura cand îl rosteste si un evreu care nu crede în ea, sau cand se respinge originea divina a ei? Dar poate ca cel putin nu se cuprinde în Marea loja Nationala decat Romania, asa ca acea confraternitate cu masonii din alte tari ramane o legatura destul de platonica. Chiar asa de ar fi si totusi ar fi grav: se afirma în principiul care pune mai presus de legaturile bisericesti si nationale pe cele masonice. În realitate Masoneria Nationala Romana cuprinde multi straini si nu exista nici o piedica pentru a cuprinde si mai multi. E adevarat ca Supremul Consiliu gr. 33 nu admite în sanul sau ca membri activi decat o patrime de membri neortodocsi. Dar numarul membrilor ar fi al Supremului Consiliu care se limiteaza între 9-33. Destul este daca o patrime din ei pot fi neortodocsi. Dar Supremul Consiliu are si membri emeriti. Între acestia numarul strainilor nu este limitat. Dar ceea ce-i mai important e ca grosul Masoneriei Nationale îl formeaza membrii din celelalte grade, de la 1-32, si mai ales cei din primele 3 grade. Între acestia numarul strainilor iarasi nu e limitat. Fata de toti acesti straini masonul roman e obligat sa le dea sprijin în toate împrejurarile cand se cere – în anumite cazuri cu riscul vietii. Refuzul sprijinului cerut aduce una din cele mai mari pedepse. Dar acum sa luminam si mai bine atitudinea fata de crestinism a Masoneriei Romane, confruntand-o cu cateva citate din amintita Blaubuch a Masoneriei austriece, care este în legatura si cu cea din Anglia si cu cea romana. Francmasonul vienez dr. Oscar Trebitsch spune în articolul Freimaurerei u. Radikalismus: „Caracteristica permanenta a Masoneriei este accentuarea necesar imanenta a caracterului autonom al eticei sale si prin aceasta în mod necesar si negarea oricarei posibilitati a vreunei etici, heteronome, fie ea crescuta metafizic pe terenul speculatiei filosofice, fie pe cel al speculatiei teologice” (p. 65). În aceasta carte francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie: „Francmasoneria este în fiinta ei adanc patrunsa de ideea ca, pe terenul credintei, nu poate fi dogmatizata o anumita convingere privitor la ceva imposibil de cunoscut. Ea sta pe punctul de vedere cel cu adevarat tolerat, ca fiecare are sa-si faca socoteala cu infinitul dupa trebuintele sale religioase. Felul credintei, de semnul ce-l da fiecare notiunii sale despre Dumnezeu, nu e pentru Francmasonerie nimic, pentru ea totul este conducerea etica a vietii care rezulta din conceptia despre lume a respectivului ins” (p. 31). Întalnim asadar acelasi indiferentism fata de revelatia crestina, pusa în rand cu oricare alta credinta. Nici o grija pentru unificarea sufletelor în aceeasi credinta crestina, ci insul e justificat în tendinta de a avea o atitudine cu totul individuala în chestiunea religioasa. Nu sustine nici Biserica impunerea cu sila a credintei crestine, dar propovaduieste sus si tare ca aceasta credinta e revelata de Dumnezeu, deci singura adevarata în plenitudinea ei, si dezaproba faramitarea societatii omenesti în tot atatea credinte cati indivizi sunt. Francmasoneria afirma ca n-are nici o dogma. Dar are si ea pe cea a individualismului, socoteste ca valoare suprema judecata individuala. Cel putin pentru ochii lumii, caci în realitate impune adeptilor ei destule convingeri si secrete de al caror rost si sens nu au sa se întrebe masonii gradelor inferioare. Acelasi lucru îl afirma Dr. K. Reichl si în alt loc al numitei carti, într-o controversa cu iezuitul Fr. Muckermann despre încrederea în umanitatea pura, pe care francmasoneria o are, pe cand crestinismul nu: „Sa recunoastem clar si fara echivocuri deosebirea fundamentala. D-v va exprimati hotarat banuiala în posibilitatea unei umanitati care nu e în legatura cu un Dumnezeu personal, care nu e strabatuta de credinta în Dumnezeul personal al Bisericii. Francmasonul, asa cum îl înteleg eu (!!) nu e ateu, conceptia despre lume a Francmasoneriei are principiul unei fiinte supreme, unei ultime temelii spirituale a existentei. Dar cu deosebirea fericita (heilsarmee), antidogmatica fata de dogma Bisericii infailibile si singura mantuitoare, ca ea lasa continutul, culoarea notiunii de Dumnezeu subiectivismului fiecaruia. Ea socoteste ca exista o credinta, dar aceasta nu trebuie dogmatizata drept o cunoastere care trebuie sa fie singura adevarata, asadar imposibila. Nu e linia d-v., prea venerate, sa admiteti umanitatea laicista a francmasonului care nu e hranita de o credinta precisa într-un Dumnezeu personal, ca întemeiata, adevarata si variabila. Va îndoiti de garantiile interne ale acestei umanitati. Socotiti ca numai ideea de umanitate a credintei crestine poseda putere îndatoritoare” (p. 25-26). Iar în alt loc: „Sigur ideea masona despre umanitate nu e determinata religios, în sensul ca nu cere înradacinarea ei într-o religie anumita, respectiv în cea catolica” (p. 20). În spiritul acesta liber cugetator vorbesc masonii despre religie atunci cand vor sa-si prezinte în trasaturi simpatice organizatia lor. Adevaratele lor sentimente sunt însa direct ostile la adresa religiei. Ele izbucnesc adesea în expresii nemascate, în felul acelora pe care le-am inserat în refrenul acesta la alt loc. Dupa ce am aratat ca si masoneria zisa nationala face parte din organizatia mondiala a masoneriei, fiind angajata în urmarirea scopurilor comune ale masoneriei, si dupa ce am aratat ca masoneria întreaga e cel putin liber cugetatoare pe teren religios, sa mai revenim putin asupra scopului masoneriei în care e încadrata masoneria nationala. Am mai spus ca scopul masoneriei nu e cercetarea filosofica a adevarului si nici filantropia. Acestea n-ar trebui tinute într-un secret atat de sever. Scopul ei este unul politic. si este unul si acelasi pentru toata masoneria. De aceea se straduieste sa formeze un front cat mai strans, cum am vazut din paginile anterioare. Ca scopul ei este unul politic, nu de politica de partid, ci de conceptie, ceea ce-i si mai grav, ne-o marturiseste masonul Dr. K. Reichl în opera amintita, p. 35, aproband urmatoarele cuvinte ale unui membru al Marelui Orient Francez: „Daca politica însemneaza a te aprinde de suferinta oamenilor pentru apararea drepturilor omului, pentru realizarea unor cerinte culturale de mare valoare din punct de vedere etic si estetic, atunci, da, masoneria face politica, atunci masoneria este politica”. Mai precis ne arata orientarea politica a masoneriei marturisirile aceluiasi mason, ca organizatia din care face parte lupta pentru „libertatea personala si democratie”, care nu trebuie lasata sa fie sfaramata de „dictatura barbara de dreapta sau de stanga” (p. 24). În acelasi sens se exprima pe larg masonul Dr. Oskar Trebitsch în amintita carte, dezvoltand ca masoneria e contrara oricarui radicalism, oricarei conduceri autoritare si pentru larga democratie (p. 64). Pe linia aceasta masoneria e contra monarhiei desi întampinarea Masoneriei Romane spune altfel. Dr. Reichl marturiseste ca Masoneria a vazut în instaurarea republicii în Spania îndeplinindu-se o aprinsa dorinta a ei. „Nimeni n-a negat din latura Masoneriei ca între întemeierea republicii si masoneria spaniola exista stranse legaturi. Nici n-a ramas nimanui ca fratilor din Marele Orient li s-au împlinit prin noua organizare de stat o aprinsa dorinta” (p. 17). Astfel nu e de mirare daca Francmasoneria declara acum ca sta în razboi din Spania, cu totul în ajutorul Frontului Popular. În ziarul ABC din Madrid, din 20.X.1936, foaie redactata ca toate foile de pe teritoriul Spaniei comuniste de sovietele muncitoresti, gasim urmatoarea declaratie din partea Masoneriei: „Situatia actuala este asa de extraordinara si de tragica, încat suntem nevoiti sa rupem tacerea noastra obisnuita. Masoneria spaniola este deplin, total si absolut de partea Frontului Popular, de partea guvernului legal si împotriva fascismului”. În ziarul El Dia Grafico din 15.X din Barcelona se spune: „Multumita înteleptei prevederi a masonilor o mare parte din comanda în Guardia civil si Guardia de asalt (trupe politienesti create în mod special de republica) era înca înainte de 18 august în mana republicanilor de încredere. Masonii au fost aceia care au facut ca cea mai mare parte din flota de razboi sa se puna în serviciul Frontului Popular si ofiterii rasculati sa fie închisi. Masonii au fost aviatori care s-au asezat în fruntea flotei noastre aviatice. Comandantii celor mai multe din sectiunile armatei noastre sunt masoni. Masonii sunt în majoritate aceia care, în presa, pe tribune, la microfon au sustinut focul în suflete. Masoni sunt si aceia care pregatesc victoria în etape. Masoni în sfarsit, aceia care lucreaza în strainatate ca neutralitatea sa fie parasita”. Din cele de mai sus se stravede destul de bine ca nu sunt deosebiri reale si serioase între masoneria mondiala careia îi apartine Masoneria Nationala Romana si Masoneria afiliata Marelui Orient Francez. Astfel, avand în vedere ceea ce am dezvoltat în toate capitolele acestui referat, putem formula urmatoarele: CONCLUZII: Francmasoneria este o organizatie mondiala, secreta în care evreii au un însemnat rol, avand un rit quasi-religios, luptand împotriva conceptiei religios-morale a crestinismului, împotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala laica (tendinta din urma a se vedea în Blaubuch der Freimaurerei, Wien 1933, p. 82, în art. Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoaste ca „Masoneria urmareste planul unei Europe unite”). Ea este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si în special pentru urmatoarele motive: 1. Francmasoneria învata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, îndemnandu-i sa admita numai ceea ce descopere ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta împotriva crestinismului ale carui învataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vanand pe cat mai multi intelectuali sa si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina, francmasoneria îi rupe de la Biserica, si avand în vedere influenta însemnata ce o au intelectualii asupra poporului e de asteptat ca necredinta sa se întinda asupra unor cercuri tot mai largi. În fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contra propaganda. 2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reproband ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana, deosebita, destinat nemuririi. 3. Din rationalismul si naturalismul sau, francmasoneria deduce în mod consecvent o morala pur laica, un învatamant laic reproband orice principiu moral „heteronom” si orice educatie ce rezulta din credinta religioasa si din destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul si oportunismul cel mai cras în toate actiunile omului, este concluzia necesara din premisele francmasoneriei. 4. În lojile francmasoneriei se aduna la un loc evreii si crestinii si francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna în lojile ei cunosc adevarul si se înalta deasupra celorlalti oameni. Aceasta însemneaza ca crestinismul nu da nici un avantaj în ce priveste cunoasterea adevarului si dobandirea mantuirii membrilor sai. Biserica nu poate privi impasibil cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos sa fie considerati într-o situatie superioara crestinilor din punct de vedere al cunoasterii adevarurilor celor mai înalte si al mantuirii. 5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor pre-crestine. Chiar daca unii adepti ai ei nu dau nici o însemnatate acestui cult, se vor gasi multe spirite mai naive asupra carora acest cult sa exercite o oarecare forta quasi-religioasa. În orice caz prin acest cult francmasoneria vrea sa se substituie oricarei alte religii, deci si crestinismului. În afara de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are în considerare si motive de ordin social, cand întreprinde actiunea sa contra francmasoneriei. 6. Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinei sociale prin aceea ca îsi face din functionarii statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamantesti decat aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. Îi face unelte în mana unor factori nestiuti înca nici de ei, avand sa lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta nesincera, pe la spate, niciodata nu exista o siguranta în viata statului si ordinea stabilita. E o lupta ce ia în sprijinul ei minciuna si întunerecul. Împotriva juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un juramant paganesc. 7. Francmasoneria lupta împotriva legii naturale, voita de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica ortodoxa, care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor, si le-a ajutat sa-si dobandeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sanul omenirii. MASURILE cele mai eficace ce are sa le ia Biserica împotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale si al natiunei, sunt urmatoarele: 1. O actiune persistenta publicistica si orala de demasca-re a scopurilor si a activitatii nefaste a acestei organizatii. 2. Îndemnarea intelectualilor romani, care se dovedesc a face parte din loji, sa le paraseasca. În caz contrar Fratia Ortodoxa Romana, extinsa pe toata tara, va fi îndemnata sa izoleze pe cei ce prefera sa ramana în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormantarii, în caz ca pana atunci nu se caiesc. De asemenea le va refuza prezenta ca membri în corporatiile bisericesti. 3. P reotimea va învata poporul ce scopuri urmareste acela care e francmason si-l va sfatui sa se fereasca si sa nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor. 4. Sfantul Sinod acompaniat de toate Corporatiunile bisericesti si Asociatiile religioase se va stradui sa convinga guvernul si Corpurile legiuitoare sa aduca o lege pentru desfiintarea acestei organizatii oculte. În caz ca guvernul nu o va face, Sfantul Sinod se va îngriji sa fie adusa o astfel de lege din initiativa parlamentara. Tem. Nr. 785/937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, da citire referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod înca din anul 1934. Sf. Sinod însusindu-si concluziile din referat hotaraste:
I. BISERICA OSANDESTE FRANCMASONERIA ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si în special pentru urmatoarele motive: 1. Francmasoneria învata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, îndemnandu-i sa admita numai ceea ce descopera cu ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta împotriva crestinismului ale carui învataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vanand pe cat mai multi intelectuali sa si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina, Francmasoneria îi rupe de la Biserica, si avand în vedere influenta însemnata ce o au intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta sa se întinda asupra unor cercuri tot mai largi. În fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contrapropaganda. 2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reproband ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana, deosebita, destinat nemuririi. 3. Din rationalismul si naturalismul sau, Francma-soneria deduce în mod consecvent o morala pur laica, un învatamant laic, reproband orice principiu moral „heteronom” si orice educatie ce rezulta din credinta religioasa si din destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul si oportunismul cel mai cras în toate actiunile omului, este concluzia necesara din premisele Francmasoneriei. 4. În lojile francmasone se aduna la un loc evreii si crestinii si Francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna în lojile ei cunosc adevarul si se înalta deasupra celorlalti oameni. Aceasta însemneaza ca crestinismul nu da nici un avantaj în ce priveste cunoasterea adevarului si dobandirea mantuirii membrilor sai. Biserica nu poate privi impasibila cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos sa fie considerati într-o situatie superioara crestinilor din punct de vedere al cunoasterii adevarurilor celor mai înalte si al mantuirii. 5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. Chiar daca unii adepti ai ei nu dau nici o însemnatate acestui cult, se vor gasi multe spirite mai naive asupra carora acest cult sa exercite o oarecare forta quasi-religioasa. În orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea sa se substitue oricarei alte religii, deci si crestinismului. În afara de motivele acestea de ordin religios biserica mai are în considerare si motive de ordin social cand întreprinde actiunea sa contra Francmasoneriei. 6. Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinei sociale prin aceea ca îsi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamantesti decat aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. Îi face unelte în mana unor factori nestiuti înca nici de ei, avand sa lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta nesincera, pe la spate; niciodata nu exista o siguranta în viata Statului si în ordinea stabilita. E o lupta ce ia în sprijinul ei minciuna si întunerecul. Împotriva juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un juramant paganesc. 7. Francmasoneria lupta împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobandeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sanul omenirii. II. Întreg referatul împreuna cu concluziile se va tipari în brosura prin Consiliul Central Bisericesc si se va întrebuinta ca mijloc de propaganda împotriva francmasoneriei. Î.P.S. Patriarh prezinta declaratia facuta în fata Sa, a delegatilor lojei francmasone nationale în frunte cu dl. Pangal, prin care aduc la cunostinta ca aceste loji se autodizolva, spre a nu fi confundate cu loja Marelui Orient si spre a nu se crede ca este împotriva culturii sentimentelor monarhice, nationale si crestine. El – dl. Pangal – în numele delegatilor declara ca toti membrii lojelor francmasone nationale sunt buni fii ai bisericii ortodoxe. Sf. Sinod ia act cu satisfactie de declaratia d-lui Pangal si a celorlalti conducatori ai masoneriei nationale romane, cetita în ziua de 25 Februarie a.c., în fata Î.P.S. Patriarh Miron, prin care anunta ca aceasta organizatie se autodizolva. Este prin urmare de sine înteles ca hotararea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat si prin urmare nu mai exista. La orele 13 Î.P.S. Patriarh, ridica sedinta, prorogand Sf. Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele 10 dimineata. Presedinte, (ss) Miron Secretar, (ss) † Galaction Craioveanu Cronica interna B.O.R., 55 (1937) nr. 3-4, Martie-Aprilie.
DESFIINTAREA LOJEI MASONICE NATIONALE Joi seara, la 25 februarie, o delegatie din partea lojei masoneriei nationale, în frunte cu dl. Pangal si însotit de cativa fruntasi, ingineri si ofiteri superiori, s-au prezentat la Sf. Patriarhie ca sa anunte oficial pe Înaltul ierarh de actul de autodesfiintare, pe care l-au hotarat. Motivele aratate si care au dus la aceasta hotarare sunt: îndreptandu-se nenumarate atacuri împotriva acestei loji nationale, ca ar fi antimonarhica, antinationala si anticrestina, si vrand sa arate ca întelege sa fie în serviciul tarii si Dinastiei, si respectuosi fata de biserica stramoseasca, membrii acestei loji au hotarat desfiintarea. Forma în care aceasta hotarare s-a adus la cunostinta Înalt Prea Sfintiei Sale Patriarhul Romaniei merita sa fie bine lamurita. Caci, pe langa Î.P.Sf. Patriarh, a luat parte la acest act mitropolitul greco-catolic Alexandru Niculescu al Blajului si arhiepiscopul romano-catolic Alexandru Cisar al Bucurestilor, semnand toti trei telegrama adresata M.S. Regelui, caruia i se aducea la cunostinta aceasta hotarare a lojei masonice.
Patriarhul ortodox al Romaniei, mitropolitul greco-catolic si episcopul romano-catolic semnand un act public, este un eveniment îmbucurator si foarte semnificativ, nu atat din punct de vedere religios, ci mai ales national. Daca din aceasta solemnitate s-ar fi retinut ca esential aspectul ei religios, în nici un caz aceste trei semnaturi n-ar fi putut sta împreuna fara consecinte pentru ceilalti semnatari. Vaticanul ar fi luat masuri, caci pana acum nu întelege sa îngaduie nici o conlucrare între catolici si ortodocsi pe teren religios. Si atunci ramane posibila numai considerarea mai mult ca un act de interes national romanesc aceasta raspundere comuna pe care si-au ales-o cei trei prelati în numele Bisericii lor. Daca aceasta solemnitate ar fi avut numai un caracter re-ligios, n-ar fi fost nevoie de înstiintarea sefului Statului. Dar daca a fost un act mai mult politic, de ce fostii membri ai lojei s-au adresat ierarhilor acestor biserici? Pentru decor, pentru mai mult zgomot? Sau pentru ca sa afirme ca legatura între Statul romanesc si constiinta poporului trebuie sa se faca prin Biserica crestina. În alte împrejurari, prezenta arhiepiscopului romano-catolic credem ca ar fi fost imposibila, dar, dupa evenimentele ce se petrec în afara, vedem ca si catolicismul întelege sa conlucreze cu celelalte biserici împotriva lui antihrist, ceea ce este un semn nou al vremurilor. Ar fi bine ca ierarhii acestor trei biserici sa se gaseasca conlucrand si în alte împrejurari, ca sa înteleaga lumea ca Hristos este al tuturor. Este îmbucurator ca s-a recunoscut prin aceasta Patriarhului ortodox al tarii un adevarat primat national, fiind o garantie ca în marile împrejurari de ordin national Patriarhul ortodox poate vorbi în numele celor trei Biserici. Consecintele acestei dizolvari s-au vazut imediat, pentru ca aceasta loja, primind sa se autodizolve, a atras atentia guvernului asupra celorlalte loji din tara, care nu au crezut ca trebuie sa faca la fel, si atunci s-a înteles ca e o necesitate nationala ca sa fie dizolvate de autoritatea publica. Guvernul, profitand de curentul din opinia publica împotriva francma-soneriei, a dizolvat toate lojele din tara, pecetluind localurile si arhivele lor. Se afla si un proiect de lege, pregatit de Sf. Sinod pentru definitiva si legala lor închidere. Prin aceasta va fi încoronata lupta dusa de Sf. Sinod si de un mare numar de teologi si scriitori crestini împotriva francmasoneriei.
Articol prelucrat de F.'. Lucian W.
Articol prelucrat de F.'. Lucian W.
Buna,
RăspundețiȘtergereInteresant articol si blog!
Un weekend excelent sa ai!
Corner of heaven